luni, 10 iunie 2013

Metro Last Light - Review

Jocul pleaca de la o premisă extrem de interesantă: în viitorul apropiat, exploziile nucleare vor face viaţa imposibilă la suprafaţa planetei, puţinii supravieţuitori fiind nevoiţi să se retragă în subteranele metroului moscovit, unul dintre cele mai mari adăposturi antiatomice construite vreodată. Aici, fiecare staţie de metrou este transformată într-un soi de mini-stat, cu propriile legi şi orânduiri: unele staţii sunt paşnice, altele îmbrăţisează ideologii extremiste, o staţie serveşte drept casă pentru minţile creative şi artiştii din metrou şi tot aşa.

Ce împărtăşesc însa toate aceste refugii ale umanităţii este lupta pentru supravieţuire, împotriva unei planete din ce în ce mai ostile, a cărei faună a suferit mutaţii groaznice. Mutanţii de la suprafaţă sunt doar o parte a problemei: misterul cel mare este reprezentat de aşa-zişii Dark Ones, o rasă de umanoizi cu puteri supranaturale, consideraţi drept principală ameninţare la adresa locuitorilor din metrou.
Fără a intra în detalii suplimentare despre povestea din Metro 2033, firul narativ din noul Metro: Last Light continuă evenimentele din titlul anterior, din postura aceluiaşi personaj principal,Artyom, acum ajuns ranger în staţia Sparta. După o scurtă introducere atmosferică, Artyom este însărcinat cu găsirea unui tânăr Dark One, misiunea acestuia purtându-l din nou prin mai toate cotloanele metroului moscovit şi nu numai. Având în vedere că Metro: Last Light este un joc exclusiv single player, povestea este îndeajuns de bine dezvoltată, menţinând viu interesul jucătorului până la sfârşit, în ciuda unor porţiuni ceva mai stângace.














Din perspectiva gameplay-ului, Metro: Last Light a primit probabil cele mai multe îmbunătăţiri. Nu vorbim aici de lucruri evidente, ci mai degrabă de finisarea tuturor componentelor care scârţâiau în Metro 2033. Stealth-ul, desi simplist comparativ cu Dishonored sau Deus Ex: Human Revolution, chiar funcţionează, existând posibilitatea de a termina jocul fără a ucide inamicii umani. De asemenea, atunci când chiar e nevoie de arme, acestea funcţionează mult mai bine, shooter-ul celor de la 4A Games nefiind cu nimic mai prejos faţă de concurenţă.
În medie, campania din Metro: Last Light se întinde pe parcursul a aproximativ 10 ore, durata putând varia însă în funcţie de stilul de joc al fiecăruia (stealth, action etc.) sau nivelul de dificultate ales. Totuşi, aş îndrăzni să afirm ca este un pic cam puţin, mai ales în condiţiile în care Metro: Last Light este comercializat la un preţ premium, fără a include moduri de joc multiplayer.














În concluzie, cine caută un shooter atmosferic, bazat pe un fir narativ solid şi cu o prezentare grafică de excepţie, ar trebui să încerce neapărat Metro: Last Light.
Si acum si cerintele de sistem, sa stie tot omul daca jocul ii "merge" sau nu:
Minimum
  • Windows: XP (32-Bit), Vista, 7 or 8
  • CPU: 2.2 GHz Dual Core e.g. Intel Core 2 Duo
  • RAM: 2GB
  • Direct X: 9.0c
  • Graphics Card: DirectX 9, Shader Model 3 compliant e.g. NVIDIA GTS 250 (or AMD equivalent e.g. HD Radeon 4000 series) or higher
Recommended
  • Windows: Vista, 7 or 8
  • CPU: 2.6 GHz Quad Core e.g. Intel Core i5
  • RAM: 4GB
  • Direct X: 11
  • Graphics Card: NVIDIA GTX 580/660 Ti (or AMD equivalent e.g. 7870) or higher
Optimum
  • Windows: Vista, 7 or 8
  • CPU: 3.4 GHz Multi-Core e.g. Intel Core i7
  • RAM: 8GB
  • Direct X: 11
  • Graphics Card: NVIDIA GTX 690 / NVIDIA Titan

2 comentarii:

  1. i5 recommended ??
    Nu mai pot sa mai stau pe dual core deci.
    Si mie mi se pare cam putin 10 ore pentru un joc.

    RăspundețiȘtergere
  2. very informative post for me as I am always looking for new content that can help me and my knowledge grow better.

    RăspundețiȘtergere